Functii cu parametri

<<Pagina Materiale

Functii cu parametri

Definitia unei functii
Apelul unei functii
Transmiterea parametrilor
Exemple

Definitia unei functii

Mai jos se reiau aspectele generale despre functii, prezentate deja la Functii fara parametri, detaliindu-se aspectele legate de functiile cu parametri, care returneaza o valoare.

Functia este un concept important in matematica si programare. In limbajul C prelucrarile sunt organizate ca o ierarhie de apeluri de functii. Orice program trebuie sa contina cel putin o functie, functia main.

Functiile incapsuleaza prelucrari bine precizate si pot fi reutilizate in mai multe programe.

Pentru a putea fi utilizata intr-un program, o functie trebuie sa fie definita ( sau declarata ) si apelata.

Definitia unei functii are urmatoarea forma:

tip_rezultat_returnat nume_functie (lista_parametri_formali){ /*antetul functiei*/
definirea variabilelor locale
prelucrari /* instructiuni */
} /* intre { } corpul functiei */

Functiile nu pot fi definite incuibat ( ca in Pascal ).

Daca tip_rezultat_returnat este:

int - functia este intreaga
void - functia este void
float - functia este reala.

Lista parametrilor formali cuprinde declaratia parametrilor formali, separati prin virgula:

lista_parametri_formali=tip_p1 nume_p1, tip_p2 nume_p2, ..., tip_pn nume_pn

Parametrii formali sunt vizibili doar in corpul functiei care ii defineste. O functie poate deci prelucra variabilele globale, cele locale, precum si parametrii formali.

Pentru reutilizare si pentru a nu modifica accidental variabilele globale, este indicat ca o functie sa nu acceseze variabilele globale.

Daca functia nu returneaza nici un rezultat si nu primeste parametri, definitia va fi:

void nume_functie (void) /*antetul functiei*/
definirea variabilelor locale
prelucrari /* instructiuni */
} /* intre { } corpul functiei */

O functie void fara parametri poate prelucra variabilele globale si cele locale.

Declaratia unei functii se face prin precizarea prototipului functiei:

antet;

In prototip, numele parametrilor formali pot fi omisi, aparand doar tipul fiecaruia.

Prototipul implicit este:

int nume_functie(void);

Apelul unei functii

nume_functie(lista_parametri_actuali)/* poate
apare ca operand intr-o expresie, daca
functia returneaza un rezultat */

La apelul unei functii, se executa corpul sau, dupa care se revine in functia apelanta, la instructiunea urmatoare apelului.
O functie poate fi apelata, daca in fata apelului exista definitia sau cel putin declaratia functiei.

Parametrii actuali sunt expresii, care trebuie sa corespunda ca numar si tipuri ( eventual prin conversie implicita ) cu parametrii formali. Parametrii actuali sunt transmisi prin valoare, la apelul functiei ( valorile lor sunt depuse pe stiva ). Modificarea valorii lor de catre functie nu este vizibila in exterior.

La apelul unei functii, pe stiva se creaza o inregistrare de activare, care cuprinde, de jos in sus:

adresa de revenire din functie
valorile parametrilor formali
variabilele locale.

In cazul functiilor void fara parametri, apelul se face prin:

nume_functie();//instructiune expresie

Revenirea dintr-o functie se face la intalnirea instructiunii return, sau la terminarea executiei corpului functiei ( ultimul caz, ca functia sa nu contina instructiunea return, poate apare doar in cazul functiilor void - care nu returneaza nici un rezultat ).

Corpul unei functii poate contine una sau mai multe instructiuni return:
return;//daca functia e void
return expresie; //expresia e de acelasi tip cu tip_rezultat ( eventual prin conversie implicita )

Transmiterea parametrilor

Transmiterea parametrilor se face prin valoare - valorile parametrilor actuali sunt depuse pe stiva, la apelul unei functii, fiind prelucrate ca parametri formali de catre functie; modificarea parametrilor formali nu afecteaza deci parametrii actuali.

Daca se doreste ca o functie sa modifice valoarea unei variabile, trebuie sa i se transmita pointerul la variabila respectiva - vezi programul 2 care interschimba valorile a doua variabile.

Daca parametrul este un tablou, cum numele este echivalent cu pointerul la tablou, functia poate modifica valorile elementelor tabloului, primind adresa lui - vezi programele 3 si 4, unde apar ca parametri tablouri uni si bidimensionale. A se observa ca trebuie sa se transmita ca parametri si dimensiunea/dimensiunilor tabloului/matricii.

Daca parametrul este sir de caractere, dimensiunea tabloului de caractere nu trebuie sa se transmita, sfarsitul sirului fiind indicat de caracterul terminator '\0' - vezi exemplul 5.

Parametru actual	Parametru formal
&nume_variabila	tip_variabila * nume_param
nume_tab_unidim // forme echivalente &nume_tab_unidim &nume_tab_unidim[0]	tip_baza * nume_param // forme echivalente tip_baza nume_param[] tip_baza nume_param[dim]
nume_tab_bidim // forme echivalente &nume_tab_bidim &nume_tab_bidim[0]	tip_baza nume_param[][dim2] //dim2 trebuie sa apara tip_baza nume_param[dim1][dim2]

Exemple

1.Sa se calculeze si sa se afiseze valoarea expresiei x^m+yⁿ+(xy)^{m^n} , x,y,m,n fiind cititi de la tastatura, astfel incat intregii m,n sa fie pozitivi. Ridicarea la putere se va realiza de o functie putere care primeste baza si exponentul ca parametri si returneaza rezultatul. A se observa faptul ca apelul functiei putere ( analog pow ) apare intr-o expresie si de asemenea ca parametru actual intr-un apel.

#include <stdio.h>
#include <math.h>

int intreg_poz(char *nume_var); // citeste cu validare un intreg
//pozitiv cu numele transmis ca param
double putere (double baza, int exp); // calculeaza baza^exp

void main(void){
int m,n;
double x,y;

m=intreg_poz("m");
n=intreg_poz("n");
if(m==0 && n==0){ //semnalare eroare 0^0
puts("0^0 imposibil");
return; // din main
}
printf("valorile lui x,y:"); scanf("%lf%lf",&x,&y);

printf("%lf^%d+%lf^%d+(%lf*%lf)^%d^%d ( cu putere ):%lf\n",
         x,m,y,n,x,y,m,n,putere(x,m)+putere(y,n)
         +putere(x*y,putere(m,n)));
printf("rezultat ( cu pow ):%lf\n",pow(x,m)+pow(y,n)
         +pow(x*y,pow(m,n))); //se tipareste si rezultatul obtinut
        // cu functia pow de biblioteca, pentru verificare
getche();

} // main

int intreg_poz(char * nume_var){
int aux;
while(printf("%s(>=0):",nume_var),scanf("%d",&aux),aux<0);
return aux;
} // intreg_poz

double putere (double baza, int exp){
int i; float rez;
for(i=rez=1;i<=exp;i++)rez*=baza;
return rez;
} // putere

Folosind functia putere scrieti programul care citeste N intregi ( N variabil, intre 2 si Max ) si calculeaza i1^i2^i3^...^iN. Atentie la depasiri! Ce modificari trebuie operate asupra tipurilor pentru ca rezultatul sa fie corect?
Observatie: intregii vor fi cititi intr-un tablou de dimensiune Max.

2.Programul de mai jos prezinta o varianta incorecta si una corecta de interschimbare a doua variabile de catre o functie.

#include <stdio.h>
#include <conio.h>

void intersch_er(int x,int y){ //functia primeste valorile de interschimbat
int t=x;
x=y;
y=t;
}

void intersch_ok(int* px,int* py){ //functia primeste pointerii la
//variabilele de interschimbat
int t=*px;
*px=*py;
*py=t;
}

int citire(char * nume){
int aux;
printf("%s=",nume);
scanf("%d",&aux);
return aux;
}

void main(void){
int a,b;

clrscr();

a=citire("a");
b=citire("b");

intersch_er(a,b);
printf("dupa prima functie:a=%d,b=%d\n",a,b);
intersch_ok(&a,&b);
printf("dupa a doua functie:a=%d,b=%d\n",a,b);

getche();
}

3.Se citesc si se tiparesc elementele a trei tablouri de intregi, de dimensiuni diferite. Citirea elementelor unui tablou se face pana la tastarea lui CTRL/Z sau pana la introducerea numarului maxim de elemente. A se observa ca aceeasi functie de citire, respectiv tiparire poate citi/scrie tablouri de dimensiuni diferite, care au insa acelasi tip de baza. Functiile trebuie sa primeasca insa dimensiunile tablourilor.

#include <stdio.h>

void cit(int * tab,int dm,int * dc,char * nume){
// functia primeste adresa tabloului, numarul de maxim de elemente, adresa variabilei
// ce va contine numarul de elemente citite si numele tabloului
// primul parametru formal poate fi definit echivalent:
// int t[10] - constanta fara efect, sau
// int t[]
int i;
printf("Tastati elementele tabloului %s (max %d sau terminati cu CTRL/Z):\n",
nume,dm);
for(i=0;i<dm;i++)
if(scanf("%d",&tab[i])==EOF)break;
*dc=i; // numarul de elemente citite
}

void tip(int * tab,int dc,char * nume){ // functia primeste adresa tabloului, numarul de
// elemente citite si numele tabloului
int i;
printf("Elementele tabloului %s\n",nume);
for(i=0;i<dc;i++)
printf("%d ",tab[i]);
putchar('\n');
}

void main(void){
int t1[2],t2[30],t3[40],d1,d2,d3; // tablouri si numerele de elemente citite

cit(t1,2,&d1,"t1");
cit(t2,30,&d2,"t2");
cit(t3,40,&d3,"t3");

tip(t1,d1,"t1");
tip(t2,d2,"t2");
tip(t3,d3,"t3");

getche();
}

Adaugati cate o functie pentru fiecare din prelucrarile:

returneaza valoarea maximului unui tablou, primit ca parametru
primeste un intreg, interpretat ca indice in tabloul primit ca parametru; functia va aduna la elementul de la acel indice, toate elementele anterioare, daca indicele este valid, returnand 1, altfel 0
aduna doua tablouri ( pe lungimea minima dintre dimensiunile lor ) intr-un al treilea; tablourile si dimensiunea sunt parametri.

4. Se tiparesc elementele a doua matrici de intregi, cu acelasi numar de coloane.

#include <stdio.h>
#include <conio.h>

void tip(int t[][10],int nl, int nc,char *nume){//functia primeste numarul
         // de linii si coloane initializate
         // la parametrul t, a doua dimensiune trebuie neaparat precizata
         // t poate fi declarat echivalent int t[dim1][10] - dim1, expr cta
         // nu se ia in considerare
int i,j;
printf("Elementele matricii %s:\n",nume);
for(i=0;i<nl;i++){
    for (j=0;j<nc;j++)
    printf("%d ",t[i][j]);
putchar('\n');
} // for i
}

void main(void){
int t1[40][10]={{4,5},{3,4}},t2[50][10]={{9,15,8},{13,99,14}};
tip(t1,2,2,"t1");
tip(t2,2,3,"t2");
getchar();
}

Adaugati cate o functie pentru fiecare din prelucrarile:

citeste o matrice
returneaza suma elementelor unei matrici
insumeaza doua matrici intr-o a treia
inmulteste doua matrici intr-o a treia.

5.Functia intreaga de mai jos transforma minusculele din sirul primit ca parametru in majuscule si returneaza numarul de modificari operate. Sunt date doua variante echivalente: in prima accesul la caracterele sirului se face indexat, la a doua, prin indirectare.

int prel_sir(char * s){
int i,nr;
for(i=nr=0;i<strlen(s);i++)
    if((c=toupper(s[i]))!=s[i]){
      s[i]=c;
      nr++;
    }
return nr;

int prel_sir(char * s){
int i,nr;
for(nr=0;*s;s++)//se marcheaza diferentele fata de prima varianta
    if((c=toupper(*s))!=*s){
      *s=c;
      nr++;
    }
return nr;

<<Pagina Materiale