[ Back ]
 
Actualitatea în folosirea tehnologiei informaţionale în învăţământ
de Mihai Jalobeanu
http://relis.uvvg.ro/~jalobean
Intr-un volum care apare în aceste zile la Information Age Publishing, Connecticut, cu titlul "Toward the Virtual University", ca editor executiv, am scris un capitol al cărui titlu, în traducere, ar fi: "Trecut, prezent şi viitor în instruirea prin Internet". Pentru că urmăresc fascinat evoluţia extrem de rapidă, impactul tehnologiei informaţionale şi a comunicaţiilor într-un domeniu conservator prin excelenţă, precum şcoala. Chiar dacă, adesea, în plan local, ni se pare că lucrurile se mişcă prea încet.

Dar trecut şi prezent, aici, înseamnă abia 10-15 ani, dacă nu ne gândim şi la vizionari, la autorii de lucrări de ficţiune, de anticipaţie... Dar în analiza Internetului întâlnim atâtea viziuni celebre care se împletesc, de fapt, în istoria de 60-70 de ani a calculatoarelor electronice. De ar fi să-i amintim doar pe Vannevar Bush, în 1945, cu al său As we may think, pe Ted Nelson,care a introdus noţiunea de hypertext încă în 1963, sau pe scriitorul William Gibson, cu al său Neuromancer, în 1984...

Dintre viziunile - predicţiile devenite deja celebre, m-a impresionat însă, în mod special, cea a lui Patrick Suppes, profesor de filosofie la Stanford (cu care vizionarul nostru, profesorul Grigore C. Moisil a şi colaborat)... Mă refer la speranţa inclusă într-un articol din Scientific American din 1996 ("The Uses of Computers in Education"), şi devenită celebră - speranţa ca, prin dezvoltarea calculatoarelor (şi scria asta cu mult înainte de apariţia primelor reţele), fiecare elev sau student să ajungă să beneficieze de ceeace fusese doar apanajul regilor norocoşi - posibilitatea de a alege şi învăţa cu orice profesor (aşa cum Filip îl alesese pe Aristotel ca profesor pentru fiul său, cel care avea să devină, astfel, Alexandru Macedon).

Sună frumos, nu? Cel puţin ca mod de formulare, comparativ cu o altă declaraţie citată frecvent (a lui John Chambers de la Cisco Systems), ceva mai dificil de tradus, aşa încât o las în forma originală:
"The next big killer application for the Internet is going to be education. Education over the Internet is going to be so big it is going to make e-mail look like a rounding error"

Am să adaug atunci şi un alt citat, de astă dată dintr-o lucrare a unui celebru iniţiator şi susţinător al Universităţii Virtuale, Dr. Michael G. Moore :
"Potenţialul schimbărilor din învăţământ şi din întreg sistemul educaţional este enorm. Dar dacă ne gândim doar la folosirea noilor tehnologii pentru a preda aceleaşi subiecte vechi la acelaşi fel de învăţăcei, cu aceleaşi metode şi în cadrul aceloraşi instituţii, vom pierde întregul potenţial al tehnologiei informaţionale ...".

Un sondaj realizat toamna trecută de McGraw-Hill evidenţia că, în Statele Unite, majoritatea profesorilor folosesc reţeaua pentru a-şi pregăti cursurile. Adică 62% din profesorii universităţilor şi colegiilor din SUA şi Canada. In plus, 56% din profesori folosesc Web-ul pentru a completa manualele, în timp ce 51% îl folosesc pentru a aduce la zi, a asigura actualitatea conţinutului cursurilor.

Studiul, publicat la 16 Octombrie 2002, arăta că peste 80% din profesorii din universitţile şi colegiile din Statele Unite şi Canada consideră că metodele de predare şi tehnologiile bazate pe Web formează cheia succesului în faţa studenţilor. Mai precis, 91% din corpul profesoral al facultăţilor consideră că este foarte importantă folosirea informaţiilor de pe Web în pregătirea cursurilor. Mai mult, 84% dintre profesori speră să poată aloca mai mult timp pe Web in viitor.

Putem atunci să ne întrebăm:

  • Care-i situaţia în universităţile şi şcolile de la noi;
  • Este asta suficient? Să îmbogăţim doar materialul oferit studenţilor, fără a schimba stilul de predare, programa cursului, planul de învăţământ, structura organizatorică ?

Învăţământul adaptat fiecărui student, după afinităţile, deprinderile şi pasiunile sale, în cadrul universităţii virtuale, poate părea o reluare, după aproape un mileniu, a politicii educaţionale de la Oxford ("un profesor pentru fiecare student"), dacă uităm iarăşi libertatea de alegere pe care Universitatea Virtuală o oferă studentului. Alegere, nu doar, a cursului dorit, sau a profesorului cel mai potrivit, ci a unui întreg profil interdisciplinar, a unui mănunchi de cursuri, precum şi a momentului când să le urmeze...

Pare ficţiune? A început să nu mai fie. Sperăm împreună să devină cât mai curând realitate. Pentru modificările din Europa, urmăriţi proiectul eWatch, sau activităţile EENet - Observatory (The European Experts' Network for Educational Technology), precum şi anunţurile asociaţiei Europene pentru învăţământ la distanţă EDEN.

Foarte interesantă mi s-a părut şi o altă frază din articolul citat al lui Patrick Suppes:
"Both the processing and the uses of information are undergoing an unprecedented technological revolution... ".

Aşa cum am spus, articolul respectiv vedea lumina tiparului în septembrie 1966! Pe vremea când Paul Baran şi echipa de la Rand Corporation abia începeau proiectul care avea să conducă la apariţia Internetului peste 7-8 ani. Proiectul ARPANET a fost publicat în 1967, tot în 1967 Paul Baran şi Leonard Kleinrock introduc ideea reţelei cu comutare de pachete (packet-switched network). Încă nu apăruse nici măcar modemul de 2400bps, iar calculatorul personal avea să apară doar peste 10 ani! Iar acum, într-un experiment recent, s-au transmis peste ocean, de la Stanford la Amsterdam, 6.7 gigaocteţi în doar 58 de secunde, adică cu viteza de 923 megabiti/sec.!

Printre ştirile recente, mi-a atras azi atenţia faptul că în Japonia (ţară în declin economic, nu-i aşa?) 54% dintre japonezii adulţi au ajuns online. Adică peste 69 milioane. Cu 80% dintre locuinţe conectate la Internet! Cu aproape o treime din utilizatori beneficiind de viteză mare. Iar pe glob am ajuns să fim cam 580-600 milioane de oameni care folosim Internetul.

Oare profesorul Suppes a intuit o astfel de evoluţie?

Cu toate astea, în ultimii 3 ani, de când a luat sfârşit ceea ce s-a numit dotcom boom, au fost numărate 4854 de firme activând în Internet, care au fost cumpărate sau lichidate. Chiar astăzi, 9 aprilie, anunţându-se şi înghiţirea (cumpărarea) prestigioasei firme irlandeze de studii şi privind Internetul (Nua) de către CyberAtlas. De cel puţin 5 ani, Nua Internet Survey constituia sursa mea de încredere în demografia Internetului. Să sperăm că fuziunea s-a petrecut doar pentru mai buna noastră informare!

Cred că în Internet, în această lume a comunicaţiilor, pendulăm mereu doar între trecut şi viitor. Pentru că totul evoluează atât de rapid, încât noutăţile de ieri mâine sunt depăşite... Şcoala tradiţională nu are cum să ţină pasul, cu acest ritm.
 

[ Back ]