[ Back ]
 
Intâlnire cu inventatorul World Wide Web
De vorbă cu Tim Berners Lee
de Mihai Jalobeanu
Cercetator, Chairman RILW

Acum câteva săptămâni recepţionam un anunţ privind conferinţa intitulată "Information Society Technologies for Broadband Europe", ce urma să aibă loc la Bucureşti între 9-11 octombrie. Broadband desemnează acum comunicaţiile la viteze peste 2 milioane biţi pe secundă, în care mai apar şi garanţii (rezervări) legate de serviciile multi-media. Un vis frumos, prea îndepărtat faţă de amărâta noastră linie de acces la Internet (zgomotoasă şi cu doar 19200bps). Dar conferinţa includea lansarea, de către oficialii de la Bruxelles, a aşa numitului program cadru 6. Cum figuram ca titular al unei "Expresii de interes" transmise şi acceptate, în cadrul tematicii cu Societatea Informaţională, m-am apucat să caut informaţii suplimentare, să vizitez centrul Web dedicat conferintei, la http://broadband02.ici.ro. Astfel l-am descoperit, în programul preliminar, ca invitat, pe Tim Berners-Lee!

Tim Berners-Lee la Bucureşti? Aş putea să-l văd şi să-l ascult pe inventatorul World Wide Web-ului? Am completat imediat fişa de înscriere, am obţinut o recomandare din partea directorului institutului meu, am trimis-o prin fax şi am ajuns astfel pe lista participanţilor.

Auzisem prima oară de el în '93, în Olanda, când Web-ul abia depăşea centrele în care fusese dezvoltat (CERN, Stanford Research Institute, NCSA), când în toată lumea erau 50 de servere Web, cum aveam să aflu mai târziu. Tocmai reuşise, în 30 Aprilie 1993, să impună memorabila declaraţie a CERN cum că tehnologia WWW şi programele aferente constituie un bun public şi toată lumea le poate folosi şi perfecţiona... Pe atunci, în Internet, era la modă - chiar în ascensiune - Gopher-ul, serviciu atractiv de publicare şi acces la informaţii, bazat pe tehnica meniurilor, care, de atunci, a dispărut aproape de tot... Dar noi, în România, abia începeam pe atunci să descoperim Internet-ul - comunicaţia prin poşta electronică, transferul de fişiere!

Tim Berners-Lee... I-am urmărit cu interes cariera şi lucrările, cum am urmărit (şi am scris mai apoi despre) dezvoltarea World Wide Web. Nu doar cu mândria europeanului pentru prima realizare majoră, din Internet, apărută de partea asta a oceanului, ci şi cu colegialitatea (solidaritatea) cercetătorului dintr-un institut de fizică (mândria că s-a realizat la centrul european de cercetări nucleare - CERN -European Laboratory for Particle Physics < http://www.cern.ch >. Ani de zile am considerat World Wide Web-ul cel mai frumos cadou adus cercetării ştiinţifice şi am refuzat să văd gunoaiele, să accept că este (la fel de bine?) folosit pentru afaceri ilicite, pornografie, etc. M-a fascinat şi faptul că, spre deosebire de alte invenţii mari, în spatele cărora au fost echipe întregi de cercetători, Tim a conceput hypertext-ul, în 1980, independent de Ted Nelson şi Douglas Engelbart, iar în 1990 a realizat singur şi cele două componente concrete: atât programul constituind serverul Web (programul numit la început cern.httpd ), cât şi programul client, primul navigator-editor numit la început WorldWideWeb.html, mai apoi Nexus, atunci când World Wide Web a început să desemneze spaţiul informaţional abstract, cu miliardele de documente de astăzi... Programe pe care le-a realizat numai în câteva luni de la demararea proiectului. Singurul cu care s-a consultat atunci, la CERN, pare a fi fost Robert Cailliou, care propusese un proiect similar şi cu care, împreună, la o cafea, botezaseră "nou-născutul".

In cele peste 9 ore petrecute în acceleratul de Bucureşti, am rememorat toate acestea şi mă gândeam deja la un interviu, selectam întrebările pe care mi-ar fi plăcut să i le pun... despre Web-ul semantic, despre speranţele şi dezamăgirile sale... Aş fi vrut să aud cum se simte un astfel de creator, atunci când, la aproape 12 ani de la lansare, invenţia sa a depăşit cu mult toate previziunile, când cei care o folosesc, de pe tot globul, sunt acum peste 500 de milioane... M-am uitat (am căutat) cu Google: din cele 2 miliarde şi jumătate de documente pe care le indexează, în 82.600 apare numele lui Tim Berners-Lee. E mult? Doar în 0.0033% din documentele accesibile …?

Dar câţi din acei care "navighează", caută informaţii, citesc ştiri, se uită la poze, participă la dezbateri, sau descarcă fişiere MP3, ştiu cine a gândit acest sistem, cine-i Tim Berners Lee? Uitaţi-vă la <http://www.w3.org/People/Berners-Lee/Longer.html>, pentru a citi, pe larg, biografia sa. Destul de unanim, el este considerat acum între primii 20 de gânditori ai secolului XX, alături de Eistein, Freud, Wittgenstein, Fermi, Piaget, Turing şi Gödel. Iar J. Quitner, ca subtitlu al articolului din TIME (http://www.time.com/time/time100/scientist/profile/bernerslee.html), în 1999, scria: Dintre miile de tendinţe şi reţele din Internet, el a gândit World Wide Web-ul şi a realizat mediul de comunicare al secolului XXI.

Am ajuns la hotelul Grand Mariott, lângă Casa Poporului. Acolo se ţinea conferinţa. Mi-am primit ecusonul şi geanta elegantă incluzând programul şi alte materiale interesante. M-am uitat grăbit în program ca să văd când este programat Tim, dacă n-au survenit schimbări... La fel ca în programul preliminar, în 10 Octombrie, după amiaza, de la 16:30 la 17... Dar stupoare! In programul final e menţionată videoconferinţă - video-link, la Massachusetts Institute of Technology - M.I.T, deci el nu participă la conferinţa asta, nu va fi aici, printre noi. Deja mă gândeam dezgustat că organizatorii ne vor pune doar o casetă video, înregistrată cine ştie când...

Am aşteptat cu nerăbdare, febril aproape... Exista acolo, în sala numită Constanţa, aparatura aferentă videoconferinţelor. Ba chiar, lucrările de la deschidere şi conferinţele în plen au fost transmise la cel puţin două centre din ţară, parcă din Iaşi şi Sibiu. Adică vedeam pe ecran imagini din alte două săli, în care lumea urmărea tăcută prezentările din sala Constanţa ... Temerile mele au crescut atunci când conferinţa unui înalt oficial de la Bruxelles ne-a fost oferită de pe o casetă (e drept, aşa şi figura în program).

Sesiunea de Joi 10 Octombrie, dela 14:30 la 16, era dedicată lansării şi prezentării programului cadru 6 (FP6) şi, sub comanda lui George Metakides, în postura sa de director al Essential Information Society Technologies and Infrastructures, din Direcţia Generală privind Societatea Informaţională, de pe lângă Comisia Europeană, s-au perindat la pupitru, conform programului aproape toţi oficialii dela Bruxelles, care erau prezenţi. Deşi erau chestiuni ce mă interesau mult, aveam senzaţia că nu se vor mai încheia.

O mult mai scurtă pauză de cafea (decât celelalte) şi, înainte de 16:30, aproape toată lumea este în sală. Iată, conexiunea cu M.I.T s-a realizat şi pe ecran apare, în faţă cu un laptop, inventatorul Web-ului, Tim Berners Lee. Deocamdată fără voce (sonorul), dar degajat şi vioi. Stiam vag cum arată, ştiam că este cu 14 ani mai tânăr ca mine, dar pe ecran a apărut o personalitate deosebită, cu nişte ochi pătrunzători care n-au clipit deloc, un tip tânăr, cu foarte mult farmec, cu părul roşcat cam rărit şi pieptănat aşa ca să-i acopere ţeasta cam ascuţită. Imbrăcat îngrijit, cu sacou şi cu cravată. Neobişnuit de modest, chiar şi pentru poziţia de absolvent al Colegiului Reginei (Queen's College), din Oxford.

Până când se reuşeşte stabilirea circuitului sonor, urmărim fascinaţi grimasele sale, mesajul său fără cuvinte. Aproape 12 minute! In care nu şi-a pierdut răbdarea, nici buna dispoziţie. Desigur, întârzierea l-a determinat apoi să expună foarte alert (sau poate că ăsta este ritmul/stilul său obişnuit?).

In program, apărea ca Special Keynote Presentation: "Perspectives for Broadband Technologies", pe româneşte: Perspective ale tehnologiilor de comunicaţie în bandă largă. Dar Tim şi-a intitulat expunerea puţin altfel: "Broadband and the World Wide Web", insistând asupra faptului că World Wide Web-ul presupune şi foloseşte conexiunile din Internet, este accesibil prin acestea, dar există independent de ele - de caracteristicile liniilor de acces. Banda largă, trecerea la comunicaţiile cu mare viteză, sunt în opinia sa un lucru bun în care merită investit. Dar pentru WWW, interesează doar conectivitatea şi, adesea, lărgimea de bandă. Ajuns aici, a menţionat tendinţele actuale care influenţează şi depind de lărgimea benzii de acces (includerea imaginilor tri-dimensionale, animaţiile, căutările pe Web, dar şi tehnicile client-server). S-a oprit mai mult la stadiul accesului Web de pe telefoanele mobile, la standardul 802.1 şi la schimbarea stilului de viaţă pe care-l aduc telefoanele mobile şi PC-urile cu adevărat portabile, de buzunar.

Desigur, partea centrală a expunerii sale rapide şi succinte, a privit stadiul activităţii din organizaţia numită pe scurt W3C (World Wide Web Consortium <http://www.w3.org> instituţie care coordonează dezvoltarea Webului, în care intră echipe de la M.I.T, INRIA - Franţa, Keio University din Japonia, şi pe care a fondat-o şi condus-o încă din 1994, de când s-a stabilit la M.I.T, în laboratorul de Computer Science - LCS), temele fierbinţi în lucru, între care transmisia vocală şi alte servicii Web, dar mai ales cercetările legate de Web-ul semantic, veche promisiune în privinţa evoluţiei viitoare a Web-ului. Web-ul semantic? O extensie a Web-ului de acum, în care informaţia să aibă un sens bine definit, permiţând o cooperare mai strânsă între oameni şi o comunicare mai fidelă între calculatoare, spune Tim. Formal o reprezentare abstractă a datelor din World Wide Web, bazată pe standardul RDF - Resource Description Framework. Iar RDF-ul nu-i decât un model pentru date în sintaxă XML (limbajul extins de marcare, ce înlocuieşte tot mai mult HTML-ul iniţial; pentru amănunte privind RDF s-ar putea consulta <http://www.w3.org/TR/1999/REC-rdf-syntax-19990222>, iar relativ la Web-ul semantic: <http://www.w3.org/2001/sw/>). Cu un astfel de mecanism, Tim susţine că vor putea fi implementate sarcini de gestionare a cunoştinţelor, imposibil de rezolvat în Web-ul actual.

Sufăr cumplit că nu pot urmări, nota sau memora, tot ce spune. Dacă mă gândeam măcar să iau un casetofon... Iată, a încheiat prezentarea. Acu-i acu... Suntem în întârziere faţă de program, vom putea oare să-l întrebăm câte ceva? George Metakides, în postura de chairman, nu ratează ocazia, oferindu-ne această şansă. Grăbit, mă reped primul, când ceilalţi încă nu s-au dezmeticit. Emoţionat şi bâlbâit, formulez cu greu două întrebări, hodoronc-tronc, fără nici o introducere, fără nici un comentariu asupra celor urmărite. Prima, legată de tema conferinţei în ansamblu, problema lărgimii benzii, pe care Tim a cam ocolit-o... Contribuie aceasta şi pentru Web la acel digital divide pe care-l resimţim, parcă tot mai acut? Evident, nu prea seamănă a întrebare şi Tim nu prea ştie ce să răspundă. Doar faptul că exenţială este conexiunea... Simt că nu are rost să insist, mai ales că am formulat din start şi a doua întrebare, privind modul de evaluare a credibilităţii paginilor Web, în proiectul Webului semantic... Nici cu asta n-am avut mai mult noroc, poate pentru că am folosit credibility, pe când englezii folosesc derivatele de la believe sau truth... Sau poate că în cercetările privind Webul Semantic credibilitatea este implicită? Nu am urmărit îndeajuns direcţia asta. George Metakides a remarcat că cel puţin una din întrebările mele a rămas fără răspuns. Dar am cedat deja microfonul în favoarea celorlalţi care aşteaptă să-i pună întrebări lui Tim Berners-Lee. Si am rămas cu regretul întrebărilor nepuse, dar cu nădejdea că, odată voi mai avea ocazia minunată de a conversa cu acest om deosebit. Poate am să-i scriu un email, acolo la M.I.T.? De ce nu? Pe pagina lui Web, Tim explică, în fond, care sunt mesajele care-l deranjează şi pe care le evită: cele care ar putea include viruşi (cu fişiere MS-Word ataşate), precum şi cele la care răspunsul există la îndemâna oricui, pe Web. Aş pune şi eu, bucuros, un astfel de filtru, la cutia mea de poştă!

Deocamdată, nu-mi rămâne decât să fiu mândru că am stat de vorbă (chiar aşa, prin video-link) cu inventatorul Web-ului, cu omul pe care-l admir.

Dar el, el ştie oare cu cine a vorbit?

[ Back ]