[ Back ]
 
Istoria Web-ului
de Mihai Jalobeanu
Cercetator, Chairman RILW
Pe site-ul USAtoday a aparut un articol intitulat "First US Web page went up 10 years ago".

De fapt, despre ce este vorba, mai exact?

In data de 12 decembrie 1991, la Stanford Linear Accelerator Center (SLAC) a fost instalat un server Web si primele pagini Web, care fãceau legãtura cu biblioteca centrului. Dar primul server Web a fost realizat aproape cu un an înainte, la Centrul European pentru Cercetãri Nucleare (CERN), la Geneva, în Elvetia, si s-a numit la început nxoc01.cern.ch, iar mai apoi info.cern.ch . Iar prima paginã Web a continut chiar prezentarea proiectului si a fost accesibilã la:
http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html

Cum au decurs, de fapt, lucrurile?

Stim cã, în '90 - '91, când Internetul era deja în plinã dezvoltare, dupa ce proiectul si toate modulele acestuia fuseserã elaborate în Statele Unite, la Stanford Research Institute, la UCLA, UCSB, WU, etc., prin realizarea a ceea ce numim acum Web, a venit rândul europenilor. Mai exact, la Centrul European de Cercetãri Nucleare (CERN) Geneva, prin proiectul lui Tim Berners-Lee si contributia câtorva colegi si studenti, a fost creat primul navigator si editor de legãturi (cu o primã versiune a limbajului HTML) si primul program de server Web. La acea data comunicatia prin Internet, prin serviciile de atunci, adica e-mail, ftp si telnet, mergea bine si era destul de serios folositã de comunitatea academicã. In 1991, traficul prin nodul NSF (miezul Internetului) depãsea 1 miliard de octeti/orã, iar numãrul de calculatoare conectate depãsea o jumãtate de milion. Tot 1991 este anul în care National Science Foundation renuntã la interdictia de folosire a Internetului în scopuri comerciale, creind premisele 'boom'-ului economic produs de comertul electronic.

Tim Berners-Lee era preocupat de introducerea hypertext-ului în Internet, in procesul de cautare si regasire a documentelor. Notiunea exista, chiar si termenul Hypertext fusese deja introdus de Ted Nelson (1965). Problemele si avantajele parcurgerii informatiilor organizate ca hypertext fuseserã deja analizate de Doag Engelbart, realizator al unui prin sistem online si inventator al mouse-ului.

Tim Berners-Lee scrie încã în 1980, în stagiul la CERN, un program "notebook", intitulat "Enquire-Within-Upon-Everything", care permite legaturi între noduri arbitrare. Fiecare nod fiind caracterizat de un titlu, un tip si o listã de legãturi bidirectionale. Programul a rulat pe masini Norsk Data sub sistemul de operare SINTRAN-III.

In martie 1989, Tim Berners-Lee scrie lucrarea: "Information management: A proposal", difuzatã pentru comentarii în CERN. Insotitã si de lucrarea "Hypertext and CERN". Ideea de bazã a fost cea a accesului la documente pe baza a ceea ce acum numim URL. Dupã mai multe dezbateri si reluãri, în septembrie, seful sãu, Mike Sendal, cumpãrã un calculator NeXT (unul din supercalculatoarle vremii) si îi permite sã treacã la treabã. Era în luna Mai a anului 1990.

In octombrie Tim lucra deja la un navigator cu interfatã graficã si la editorul aferent. Folosind mediul de dezvoltare NeXTStep. In acest timp, proiectul este reformulat în cooperare cu Robert Cailliau, astfel cã, atunci când primul server Web devine functional, prima paginã vizibilã cu ajutorul navigatorului care încã se dezvolta, a fost chiar TheProject.html, cu coordonatele complete:

http://nxoc01.cern.ch/hypertext/www/TheProject.html

Studentul Nicola Pellow reuseste sã facã un navigator mod linie (în genul lynx-ului actual), astfel cã la Crãciunul din 1990 erau demonstrabile atât navigatorul sãu simplu si cel realizat de Tim barners-Lee, combinat cu editor si cu o interfatã graficã. Era posibil accesul la fisiere hypertext si la grupurile de stiri.

In 1991 proiectul începe sã fie prezentat în diverse colective din CERN, iar în luna iunie este organizat primul seminar de calculatoare cu ajutorul acestui sistem, adicã pe WWW.

Din august 1991 fisierele constituind serverul, navigatoarele si editorul de pagini Web au fost puse la dispozitia celor interesati, accesibile prin ftp, si chiar difuzate în cadrul grupurilor alt.hypertext, comp.sys.next, comp.text.sgml, si comp.mail.multimedia . In octombrie încep sã functioneze listele e-mail www-interest si www-talk@info.cern.ch, fiind introdus si accesul cu telnet anonim pe serverul Web info.cern.ch .Sunt instalate si punti între WWW si WAIS, respectiv VMS/HELP.

La început de decembrie, în 1991, la San Antonio în Texas, are loc conferinta Hypertext'91, unde Tim Berners-Lee prezintã un poster si demonstreazã sistemul. Tot în acele zile navigatorul W3 este instalat pe VMS/CMS, iar revista CERN Computers Newsletter anuntã navigatorul W3 al comunitãtii HEP (fizica energiilor înalte).

In acest context, fizicianul Paul Kunz, de la SLAC (Centru colaborând strâns cu CERN-ul), care participase la o consfãtuire la Geneva, in septembrie, unde, dupã propria mãrturie, Tim Berners-Lee i-a arãtat despre ce-i vorba, la revenirea acasã, instaleazã programul de server Web si realizeazã împreunã cu colaboratorii sãi (Louise Addis, George Crane, Tony Johnson, Joan Winters si Bebo White), câteva documente HTML de legãturã spre biblioteca electronicã a Centrului. Potrivit relatãrilor, pagina Web a SLAC ar fi fost accesibilã/vizibilã din 12 decembrie ora 16. Cert este cã Tim Berners-Lee transmite un e-mail vineri 13 decembrie pe listele www-interest@cernvax.cern.ch si www-talk@cernvax.cern.ch, cu copie pentru Paul Kunz, la pfkeb@kaon.slac.stanford.edu, anuntâ: There is an experimental W3 server for the SPIRES High energy Physics preprint database, thanks to Terry Hung, Paul Kunz and Louise Addis of SLAC.

Spre deosebire de pagina de prezentare a proiectului, folositã de Tim în demonstratii, pagina SLAC permitea navigarea prin documentele bibliotecii, accesibile pânã atunci doar cu ftp. Drept urmare, când, o lunã mai târziu, în cadrul unei prezentãri în public la conferinta AIHEP'92 din Franta, Tim Berners-Lee acceseazã demonstrativ serverul din Stanford, unii dintre participanti se pare cã au intuit marea realizare.

Echipa de la SLAC a constituit grupul WWW-Wizards care a contribuit serios la dezvoltarea si popularizarea acestui serviciu nou introdus în Internet. Tony Johnson va realiza si el un navigator, numit Midas si disponibil din ianuarie 1993 chiar în mediul X (la fel ca si navigatorul VIOLA, realizat de Pei Wei de la O'Reilly Associates).

Erau deja cam 50 de servere Web în functiune, la începutul lui 1993, când apare prima versiune a navigatorului grafic MOSAIC, realizat de Marc Andreesen, cel care a înfiintat si condus, mai apoi, compania Netscape. Mosaic include multe din facilitãtile navigatorului Midas, fiind conceput pentru mediul XWindows din Unix.

In martie traficul datorat World Wide Web-ului, mãsurat în nodurile NSF, ajunge la 0,1%. WWW este prezent la conferinta Online Publishing'93, la Pittsburg.

Amãnunte referitor la acea perioadã, documentele echipei de la SLAC si chiar pagina Web 'comemoratã' acum, pot fi gãsite la: The Early World Wide Web at SLAC: Early Chronology and Documents (1991-1994)

Paul Kunz relateazã multe din detaliile aparitiei World Wide Web-ului într-o conferintã la InterLab'99

Indiscutabil cã Web-ul s-a impus, câstigând teren în competitia cu Gopher (serviciu Internet lansat tot în 1991 si operând cu meniuri), prin simplitatea si universalitatea accesului (ideea identificãrii documentelor prin URL-uri), prin avantajul oferit de sistemul de legãturi oferit de hypertext si, implicit, de limbajul HTML, pe care se bazeazã. Pentru prima datã documentele 'manevrate' prin Internet pierd monotonia textului cu acelasi tip de literã, includ grafice sau tabele, ulterior figuri si chiar secvente animate si sunet. Un merit deosebit a avut si navigatorul MOSAIC, precursor al lui Netscape Navigator, Internet Explorer si al celorlalte navigatoare actuale. Dar a fost important si modul în care principiile proiectului si rând pe rând toate programele componente, au fost fãcute publice, cu sursele difuzate pe listele e-mail si disponibile prin FTP. Mai mult, la 30 aprilie 1993, apare declaratia CERN asupra caracterului public al tehnologiei World Wide Web.

Curând dupã aceea, Ari Luotonen rescrie programul httpd - nucleul serverului Web, implementând si autorizatiile de acces. In august 1993, la Cambridge Massachusets, are loc primul workshop WWW Wizards. In septembrie traficul Web prin nodurile NSF ajunge la 1%. Apar versiuni operationale ale MOSAIC si pentru PC-uri cu MS Windows, si pentru Macintosh. In octombrie erau deja 200 de servere Web în functiune, inclusiv unul la Casa Albã. Se lanseazã primul proiect European bazat pe Web. Este anuntatã prima conferintã privind World Wide Web la Geneva, între 25-27 mai 1994. Conferintã la care s-au înscris peste 800 de doritori (din care au fost selectati 400). Conferinta a subliniat importanta WWW pentru învãtãmânt, materialele fiind accesibile încã la TECFA. In iunie 1994 erau înregistrate deja peste 1500 servere Web.

Lansat ca un instrument care sã sprijine cooperarea cercetãtorilor fizicieni, World Wide Web-ul devine în doar câtiva ani aproape sinonim cu Internetul. Cu toate cã nici navigatoarele si nici editoarele de pagini Web nu au ajuns încã la performantele visate de Tim Berners-Lee, World Wide Web-ul a ajuns cea mai mare bibliotecã a lumii, cu peste 3 miliarde de documente, în prezent. Aceastã dezvoltare a dus la aparitia de meserii noi, si la reorganizarea multor activitãti tinând seama de conditiile publicitatii pe Web si de posibilitãti de cooperare greu de imaginat altãdatã. Cu ajutorul mediilor Web de instruire si cu resursele informationale si educationale de pe Web, invatarea si perfectionarea continuã devin accesibile aproape oricui. Mai mult, pare realizabilã si previziunea profesorului Patrick Suppes (din 1967) cã fiecare îsi va putea alege profesorul potrivit, beneficiind de avantajul pe care istoria l-a oferit doar regelui Filip Macedon: ca sa-l aibã pe Aristotel ca profesor pentru fiul sãu, Alexandru.

Notã:

De fapt, data de nastere a Internetului este oarecum discutabilã: Unii autori considerã anul 1969 si momentul când ARPANET a conectat calculatoarele de la Stanford Research Institute, University of California Los Angeles, University of California Santa Barbara si University of Utah. Alti autori, printre care si Tim Berners-Lee, considerã ca datã de nastere a Internetului anul 1974, momentul despãrtirii pãrtii academice de cercetãrile militare, odatã cu constituirea retelei Telenet de cãtre firma Bolt, Beranek&Newman. In sfârsit, altii, printre care si Paul Kunz de la Stanford, sunt de pãrere cã Internetul apare doar în 1982, când este folosit prima oarã acest nume si când Bob Kahn, Vint Cerf si altii definesc si implementeazã protocolul TCP/IP - considerat limbajul de comunicatie al Internetului. Pentru întreaga cronologie si evolutie a Internetului se pot consulta: Net Timeline, Vint Cerf's Brief History of the Internet, Hobbes' Internet Timeline, Internet Society (ISOC) All About The Internet: History of the Internet

Mãrturiile lui Tim Berners-Lee pot fi gãsite la: Tim Berners-Lee: A short history of web development, sau mai pe larg în Frequently asked questions by the Press, respectiv în cartea Weaving the Web.

Lui Tim Berners-Lee i se va decerna Japan Prize pentru punerea bazelor World Wide Web, la Tobyo, in 25 aprilie 2002.
 

[ Back ]