:: 1. Web2.0 ca spatiu de invatare informala, colaborativa si continua ::
Web2.0 ne da tuturor posibilitatea de a invata informal, continuu, colaborativ,
creindu-ne cate un mediu personal de invatare format din:
blogul / blogurile in care scriem reflectii legate de ceea ce invatam, aflam,
proiecte la care lucram, comentarii referitoare la alte bloguri, resurse interesante;
blogul nostru este nod intr-una sau mai multe comunitati de bloguri, pe care
le urmarim, cu a caror autori interactionam, eventual avem proiecte comune
RSS-urile blogurilor / site-urilor pe care le urmarim - si agregatoare /
rss readere pentru managementul acestora
RSS-uri de cautare
colectie de resurse construita cu un sistem de bookmark colaborativ - del.icio.us
diferite wiki-uri, retele sociale ( inclusiv cele bazate pe content ca flickr,
SlideShare, youtube,
etc ), lumi virtuale - Second Life, gaming,
directoare de LO / OER / CC la care participam sau pe care le urmarim
chiar sisteme de comunicare - IM, Skype,
forumuri de discutii
Ideal este ca mediile de invatare personale ale participantilor sa poate fi
folosite / integrate / imbogatite in mediile de invatare ale cursurilor / trainingurilor
online / blended la care participam.
Pentru un profesor / facilitator mediul sau personal de invatare sau parte
a lui poate fi nod central in crearea comunitatilor de invatare in cursurile
pe care le preda / faciliteaza.
Acest mediu se constituie de asemenea intr-un portofoliu de activitate si ne
contureaza profilul
virtual.
Profilactic - prezentat la agregatoare
sociale - permite agregarea tuturor resurselor dintr-un mediu de invatare
personal, iar un sistem interesant care permite cautarea in resursele de mai
sus este Lijit, cu care am creat widget-ul
de mai jos:
:: 2. Conceptul PLE - Personal Learning Environment
::
Daca, in general, crearea unui astfel de mediu de invatare personal o facem
gradual, incorporand noi tehnologii, utilitare, exista numeroase proiecte de
formalizare a conceptului PLE - Personal Learning Environment si de creare de
sisteme specifice.
Termenul de PLE - Personal Learning Environment - a fost pentru prima data
utilizat in 4 noiembrie 2004, la sesiunea
Personal Learning Environments a Conferintei JISC/CETIS 2004.
Pana atunci conceptul ce intrunea multe de caracteristicile PLE era ePortfolio
- vezi PLE
vs ePortfolio.
Nu exista o definitie unica pentru PLE, tocmai datorita flexibilitatii sale.
o colectie de utilitare web, distribuite si free, de obicei organizate
in jurul unui blog, agregate pri RSS si scripturi simple HTML - Sean
Fitzgerald;
o facilitate ce permite accesul, agregarea, configurarea si manipularea
de resurse digitale pentru invatare - Ron
Lubensky;
o colectie de utilitare deschise, interoperabile, sub controlul utilizatorului
- George Siemens;
un spatiu foarte personal in sensul independentei fata de universitate
sau companie, adaptat nevoilor de invatare ale utilizatorului; invatarea este
puternic personala si sociala - Ray
Sims;
sa asigure un acces simplu la servicii, aplicatii si functionalitati; mai
mult un concept decat un sistem - Graham
Attwell.
:: 3. Implementari PLE ::
Anul 2004 a insemnat si aparitia platformei sociale open-source Elgg,
apreciata ca o prima implementare PLE, care incorporeaza retea sociala, de bloguri,
de resurse, RSS, taguri, OpenID, podcasturi. Aparitia Elgg
a precedat cu cateva luni aparitia termenului PLE, dar s-a dezvoltat in timp.
In 2006, proiectul OpenAcademic si-a
propus integrarea intr-un mediu virtual de invatare a produselor open source:
Moodle - integrat deja in proiecte
anterioare cu LAMS si
Elgg
Printre primii care au specificat facilitatile PLE se afla Scott Wilson, cercetator
la Cetis, care a publicat pe blogul
sau in 25 ianuarie 2005 diagrama Future
VLE:
Wilson opune flexibilitatea PLE mediilor de invatare virtuale - VLE, care limiteaza
spatial si temporal accesul la resurse, dar si la comunitatea de invatar, de
multe ori insemnand standarde cu implementari costisitoare ( directoare de Learning
Objects ).
In viziunea lui Wilson, un PLE este un sistem care agregheaza si publica resurse
din:
portofolii din medii de invatare virtuale in care utilizatorul participa
( learndirect - invatamant continuu,
cursuri Bolton University - invatamant formal )
blog personal ( pe LiveJournal
in diagrama ) si bloguri urmarite
contul din reteaua sociala 43things
- care are cateva dintre caracteristicile PLE, organizata in jurul tagurilor
descriind scopuri sau proiecte realizate ale userilor
O prezentare a lui Scott Wilson a conceptului PLE si a proiectului JISC/Cetis:
O contributie importanta in fundamentarea conceptului PLE o Stephen
Downes, care in numarul din octombrie 2005 a eLearn
Magazine, publica articolul e-Learning
2.0: "The e-learning application, therefore, begins to look very much
like a blogging tool. It represents one node in a web of content, connected
to other nodes and content creation services used by other students. It becomes,
not an institutional or corporate application, but a personal learning center,
where content is reused and remixed according to the student's own needs and
interests. It becomes, indeed, not a single application, but a collection of
interoperating applications—an environment rather than a system."
Numeroase prezentari
a lui Downes legate de PLE urmeaza, PLE fiind vazut ca o aplicare a conceptelor
Web2.0 in eLearning.
:: 4. Studiu de caz - extinderea eLearnTS cu
PLE::
Asa este Profilactic,
foarte asemanator cu SuprGlu,
care creeaza un pseudo-blog
al noutatilor legate de un utilizator in retelele
sociale unde are cont ( cunoscute de sistem sunt 67 ) sau din URL-uri / RSS-uri
propuse. Sau FriendFeed, in teste acum, ce va agrega si conturile prietenilor.
Sunt necesare astfel de aplicatii, in fond toate agregand
RSS-urile utilizatorului de la sisteme sociale? Pana la urma creeaza RSS-uri
de grup.
Nu ne invartim in cerc, cream un nou cont, RSS-ul
agregatorului social il preluam in agregatorul uzual si tot asa?
Cat de mult utilizam retelele sociale sau alte spatii de
colaborare la care ne facem cont, uneori mai mult spre a le testa? Ati
observat ca a crea un cont este foarte simplu, facilitatea de a renunta
la el nu prea exista?
Cate identitati virtuale avem? Cat de mult vin in completarea
CV-ului nostru, al formarii noastre?
Iar in curand Google si Yahoo ne vor invita in retele sociale
proprii; iar MSN isi perfectioneaza reteaua:
Saptamana aceasta am petrecut-o in Bucuresti, la lansarea
proiectului "Consulting Services for Development of Education Policy
Concerning the Integration of the Information and Communication
Technology and Communications in the Pre-University Romanian Education
System", ce face parte din "Economia bazata pe
cunoastere" si va avea o durata de 9 luni.
In echipa proiectului coordonat de Helsinki Consulting Group
suntem trei consultanti finlandezi, unul englez si trei romani.
Este o echipa cu experienta deosebita in eLearning, politici educationale, Educatia Adultilor, derularea de proiecte internationale si este o onoare sa fiu aici.
Impreuna cu Seppo
Tella, profesor la University of
Helsinki, ma voi ocupa de derularea unui program pilot in 17
scoli din zone rurale si elaborarea unor recomandari legate de
utilizarea ICT in invatamantul preuniversitar.
Solutiile pe care le avem in vedere sunt sisteme open-source si tehnologii colaborative web2.0.
Putem spune ca blogosfera este constituita din comunitati online, mai mici sau mai mari, mai slab sau mai puternic conectate.
Fiecare comunitate este formata din bloggeri care se citesc si se comenteaza
reciproc, dar ii cuprinde si pe cei care doar urmaresc / comenteaza bloguri, fara a fi si
autori.
In fiecare astfel de comunitate exista bloguri - noduri - mai vizibile, care influenteaza dinamica grupului.
In blogosfera, aceeasi persoana poate face parte din comunitati diferite, in unele putand avea o prezenta vizibila, in altele, mai putin.
Ca blogger ai o independenta mai mare decat ca si membru / facilitator al unei comunitati din prima categorie, iti poti fixa temele de reflectie, de studiu, de analiza.
Profilul virtual al unei persoane se contureaza prin:
Pentru cei interesati de eLearning, tehnologii educationale si web,
Stephen's Web este un
punct de referinta -
notorietate.
Stephen Downes, considerat un mentor in eLearning, cel care de ani de zile
editeaza weblogul OLDaily, scriind despre comunitati de invatare, LOs,
RSS, RSS-LOM, eLearning2.0,
anunta ca a obosit si ca va face o pauza.
LAMS Wiki prezinta informatii pentru utilizare LAMS.
LAMS eLC: a new concept in e-Learning that transforms teaching and learning by integrating digital resources with highly motivating online collaborative tasks; LAMS eLC provides a library of digital lesson plans aligned to the National Curriculum UK.
In martie 2006, au fost publicate tutoriale interactive pentru utilizare LAMS - sunt create cu Wink, un tool free.
Ultimul deceniu, al exploziei Internetului, a permis crearea de puternice
comunitati online ( virtuale ). Scopul acestora poate fi de afaceri, invatare,
practica, hobby-uri; vorbind despre fiecare dintre acestea, vorbim insa despre
construirea de relatii intre oameni, despre invatare impreuna, colaborare,
stiinta de a-i asculta pe ceilalti. Poate cea mai cunoscuta comunitate este
The WELL.
Pentru a exista, unei comunitati ii sunt necesare:
scopuri bine definite, un set de principii de functionare
moderatori subtili, experimentati, entuziasti
membri motivati, interesati
metafore care sa-i lege pe participanti
un spatiu virtual corespunzator.
Se poate discuta foarte mult despre faptul ca aceste comunitati virtuale sunt
formate din personalitati virtuale.
Sunt acestea altfel, mai bune decat cele reale sau doar parti ale lor?
Putem deveni altcineva in spatiul virtual?
Vocile membrilor unei comunitati se schimba, in timp capata incredere si scapa
de inhibitiile inerente inceputului.
Amy Jo Kim in cartea "Community building on
the Web" vorbeste despre Membership Life Cycle care ar cuprinde stadiile:
Visitor, Novice, Regular, Leader, Elder.
Toate evenimentele, actiunile, colaborarea din comunitate, determina crearea
cate unui profil evolutiv pentru fiecare dintre membri, dar si un climat de
incredere si reciprocitate.
Moderatorul trebuie sa aiba abilitatea de a incuraja, indemna, implica pe
fiecare - si aceasta este intr-adevar o arta.
Initial, o persoana adera la o comunitate, daca scopurile declarate ale acesteia
il intereseaza, deci exista o motivatie de inceput. Daca aici va gasi
intr-adevar lucruri utile vietii, activitatii sale, colaborare, acestea ii vor
intari motivarea intiala, facandu-l sa ramana.
Pe Web exista extrem de multe comunitati cu scopuri asemanatoare; constrangerea
timpului asupra fiecaruia nu permite navigarea fara scop - revii, esti parte
dintr-o comunitate, daca gasesti acolo informatii valoroase si relevante.
O comunitate de succes este cea care pastreaza motivarea, interesul membrilor,
care are un istoric, evenimente, la care sa fie implicat fiecare membru.
Moderatorul unei astfel de comunitati trebuie sa gandeasca un plan de actiuni,
sa acorde aceeasi atentie, incurajare fiecaruia.
De o mare importanta sunt discutiile, conferintele informale, narativele, pentru
a realiza legaturile intre oameni reali, cu o viata reala.
Intr-o astfel de comunitate, prin colaborarea cu ceilalti, inveti, clarifici.
Informatiile primite sunt validate, vin din partea unor persoane cu experienta,
interese apropiate.
Toate mesajele, comentariile, resursele indicate sunt importante intr-o
comunitate.
Mediul virtual trebuie sa aiba facilitati care sa permita comunicarea intr-un
mod simplu, intuitiv.
Intr-un articol, se scria ca americanii trebuie sa invete sa colaboreze, sa
scape de mitul John Wayne, al eroului care reuseste in toate, singur. Revenind
la noi, avem si noi mitul "Miorita" - colaborarea negativa nu trebuie repetata...
Blog/Categorii
The Internet and the University: Forum 2004
E-Learning: A Guidebook of Principles, Procedures and Practices - Som Naidu
